Se spune că ai nevoie de 10 000 de ore de antrenament ca să deviii expert într-un domeniu, dar oare orice antrenament te face expert?
Antrenamentul făcut cu cap nu poate
funcționa fără feedback, deoarece trebuie să îți dai seama unde greșești și să te corectezi – dansatorii folosesc oglinzi și marii sportivi au antrenori personali. Feedbackul
este la fel de important ca și concentrarea – nu doar numărul de ore dedicat.
Învățarea
perfecționării unei abilități necesită concentrare, iar multitaskingul sau
micile distrageri sunt dușmanii exersării. O concentrare maximă amplifică
viteza de procesare a creierului, ramifică sau creează noi rețele nervoase pentru
activitatea pe care o desfășurăm. După 50 de ore de pregătire, ajungem la un
nivel satisfăcător de performanță, punct în care facem acea activitate fără
efort. Totuși, experții nu se opresc aici, nu se mulțumesc să facă o activitate
ca un automatism. Ei se concentrează atenția pe aspectele care trebuie perfecționate,
asupra punctelor slabe și asupra remodelării modelelor mentale care le
conturează viziunea de ansamblu, punând accent pe indicațiile primite de la antrenor. Cei care ajung sus nu se
opresc niciodată din învățat, nu-și lasă abilitățile să rămâne mediocre.
Psihologul Anders Ericsson, care a
realizat studii asupra perfecționării în urma cărora a apărut regula celor 10
000 de ore, spune „Nu vei avea niciun
beneficiu de pe urma repetării mecanice a unei acțiuni, ci din încercarea de
a-ți modela executarea acesteia, iar și iar, pentru a te apropia tot mai mult
de obiectivul tău”. El mai afirmă că „Expertul contraatacă asemenea tendințe spre
automatizare, construind și căutând deliberat programe de pregătire unde
obiectivul fixat depășește nivelul actual al performanței”.
Concentrarea atenției e ca încordarea
unui mușchi, aduce în discuție problema oboselii. Ericsson a descoperit că toți
concurenții de talie mondială își limitează perioadele de antrenament intens la
4 ore pe zi, deoarece odihna și regenerarea resurselor fizice și mentale sunt
esențiale.
